Let’s Compete – Winter is Here: Helen Sipos

Fulg de amintire
Mi-a căzut un fulg pe nas și mi-am amintit de-o zi trecută de mult, când ne-am iubit.
Era prima iarnă în care existam ca un tot, ca o poveste dintotdeauna, scrisă de un Dumnezeu generos.
S-a prelins până pe buza de sus și-am simțit picătura sărutului tău drăgăstos.
S-a aprins apoi privirea brună în zâmbet copilăresc iar răsuflarea geroasă ți-a desenat brumă pe mustăți.
Curtea era pură ca o pătură mițoasă neatinsă nici de pași, nici de gânduri, doar omul de zăpadă născut aseară în timp ce ne jucam prin nămeți.
Stăpânea peste iarba cuibărită-n neaua scârțâind sub tălpi. Bradul înțepenit falnic la noapte va lumina până în zări.
Mâinile ți-erau înghețate, dar nu conteneai să faci bulgări mai mari ca mine ca să-mi faci pe plac. Era fericire în atâtea dimineți.
Alergam ca o copilă, aruncând zăpada cât colo, căzând, ridicându-mă, sărind în brațele care mă-ntâmpinau cu drag.
Îți curgea și nasul și se-nroșiseră obrajii, dar te bucura joaca mea deși lângă sobă ai fi stat. Să ne citim povestea în ochi și-n mângâiere, c-un vin fiert și-o muzică-n surdină. Să-ți ies cu ceaiul aburind, mirosind a sărbătoare, în prag.
Eu, cuibărită lângă inima-ți tandră, Tu sărutându-mi fruntea-n timp ce fredonam încet.
Aduceri aminte din tinereți trecute pe nesimțite, aceeași iubire.
Două suflete îngemanate într-una mare uniune.
Primul Crăciun în tihnă după ani și ani de dor, de nespuse simțăminte, de rețineri, gânduri, rugăciuni.
Primul brad cu miros de bine, prima-mbelșugare sufletească între aripile dragi.
Îngerii nu cântau mai frumos decât iubirea-ți, chiar de murmurai.
Iarna vieții noastre era cuminte, caldă, colorată.
Se năștea viață nouă sub pătura de zăpadă.

EmM

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Powered by keepvid themefull earn money