Nu te impiedica de mine, te implor! de Georgiana Vaju

Nu v-am mai vorbit până acum despre Editura Quantum, dar sunt convinsă că mulți dintre voi, cititori împătimiți, deja ați citit măcar un roman publicat de aceștia. Este o editură relativ nouă pe piața românească ce și-a propus să promoveze numai scriitori români și romane cu adevărat de calitate. Nu am reușit să citesc toate romanele apărute la Quantum, dar cele pe care le-am citit mi-au format această convingere.

În perioada sărbătorilor, am cunoscut-o în mediul virtual pe scriitoarea Georgiana Vâju, new entry-ul din echipa talentelor de la Quantum, care a debutat cu romanul “Nu te împiedica de mine, te implor!”.

Recunosc că acest roman este unul care m-a atras în primul și în primul rând datorită titlului… cred că putea să conțină și … (shh, nu spun ce) …  că tot aș fi făcut cumva să-l am și să-l citesc! Însă, norocul a fost de partea mea atunci când scriitoarea mi-a oferit un exemplar spre recenzare.

În ziua în care mi-a poposit în cutia poștală, am lăsat deoparte ceea ce citeam și l-am devorat cu mare plăcere. Romanul nu este foarte lung și s-ar citi într-un ritm rapid întrucât povestea curge lin pe pagini, dar eu nu m-am putut abține să nu zăbovesc pe anumite pasaje, să nu mi le subliniez cu post-it-uri pentru a mă bucura în voie de ele, iar și iar.

“O relație pasională, ce o consumă și o intoxică, dar care a căpătat o dependență periculoasă, o aduce pe Ana în pragul confuziei. Dându-și seama că derapează, se internează de bunăvoie într-un sanatoriu pentru a-și trata suferințele sufletului. Aici îl cunoaște pe Iv, medicul ei curant…”

S-au scris atât de multe romane în ultimii ani despre dragostea aceea care te transformă în nebun rătăcind prin minți bolnave, am întâlnit atâția eroi intrând pe porțile unor sanatorii și tot mai mulți scriitori au încercat să dezbată subiectul acesta al iubirii neîmpărtășite ce te îndeamnă la lucruri extreme sau te fac să rătăcești drumul omenirii normale, că m-am tot întrebat înainte dacă Georgiana Vâju va putea aduce ceva nou subiectului, ceva care să mă captiveze și să mă țină cu sufletul la gură până la ultima pagină.

Din fericire, “Nu te împiedica de mine, te implor!”, mi-a depășit cu mult așteptările și a ajuns rapid în topurile romanelor preferate din toate timpurile.

Deși este un roman de debut, nu ți-ai da seama de acest lucru citindu-l.

“Nu te împiedica de mine, te implor!” nu este, așa cum spune și autoarea încă din prefață, povestea ei, dar este în schimb presărată cu bucăți din ea și chiar dacă nu sunt întâmplări trăite de ea însăși, sunt gândurile sale, sunt norme după care se călăuzește în viață. Și pot afirma acest lucru cu tărie pentru că am avut plăcerea de a conversa cu Georgiana de câteva ori, i-am luat chiar și un interviu pe care îl puteți citi aici și ici colo, mici bucăți din Ana ies în realitate prin scriitoare. Un om cald, amuzant, real, deosebit.

“Nu te împiedica de mine, te implor!” este povestea Anei, un tânăr psiholog, ce din prea multă iubire dăruită și neîmpărtășită, începe să realizeze că realitatea ei este pe punctul de a căpăta nuanțe confuze, simptome de halucinații și delir îi aleargă prin minte, iar iubirea ce se presupunea că trebuie s-o urce pe culmi ale nemuririi, o aruncă în prăpastie înainte de vreme.

“Ascultă, dragule, nu sunt eu în măsură să dau sfaturi, eu sunt o ratată la capitolul dragoste, dar măcar așa schiloadă cum sunt, știu că ceea ce alegi să iubești trebuie să fie împăcare, nu tortură. Dacă mintea și sufletul nu-ți sunt în armonie, nu vei reuși să fii fericit.”

Internarea într-un sanatoriu a fost singura soluție pe care a văzut-o pentru vindecarea sufletului ei, însă, ajunsă acolo și hotărâtă să se interneze pentru o perioadă de o lună de zile, curând, Ana își dă seama că beneficiază într-un fel de tratament special față de ceilalți pacienți, având în continuare acces la lumea exterioară, internet și un laptop la dispoziție, ba chiar poate pleca și veni după bunul său plac.

Recunosc că am fost ușor confuză la început pentru că nu îmi dădeam seama care dintre cei doi fusese bărbatul pe care Ana îl iubea… și într-un fel, sfârșitul romanului mi-a adus în gând vorba aceea populară, “când doi se bat, al treilea câștigă”. Pentru că dintre un el ce n-a știut s-o aprecieze și un alt el, prieten din mediul virtual ce s-a transformat în mai mult, îl cunoaștem cel mai bine pe Iv, medicul curant al Anei, restul fiind doar firimituri de nebunie de-a lungul romanului și motive de introspecție despre bine și rău, iubiri și profunzimea lor, despre oameni și sentimentele care îi însoțesc în diferitele stagii ale vieții.

“Nu te împiedica de mine, te implor!” este unul dintre acele romane în care ți-e imposibil să nu regăsești bucăți din tine, care te va răscoli până în măduva oaselor și te va forța să stai față în față cu tine, să te cunoști mai bine, să evaluezi viața și principiile după care ai trăit până acum.

Presărate din loc în loc, email-urile cu acel el, nu fac decât să reliefeze confuzia dintre iubire și prietenie pe care Ana a făcut-o, granițele pe care acel el le-a depășit fără să știe că poate răni o persoană sau fără să-i pese pentru că, în definitiv, iubirea poate fi și un simplu cuvânt gol, nu doar un sentiment.

Textele, intitulate pompos, document word, de care te împiedici când și când, aduc cu ele trăiri ascunse în cotloanele sufletului, reflecții des întâlnite în fiecare dintre noi și o să vă redau mai jos unul dintre ele pe care l-am îndrăgit în mod deosebit.

“Pot începe să mă țin pe picioare fără să șovăi, fără să mă prăbușesc sub teamă.

Pot începe să merg fără să mă clatin, să-mi aleg un drum propriu, să-mi croiesc o punte peste obstacole și îndoieli.

Pot începe să-ți vorbesc, ezitând poate, dar cu propriile-mi cuvinte. Pot îndrăzni măcar.

Îmi pot exprima trăirile proprii, sentimentele, pot lua o poziție sau o decizie, îmi pot asuma riscul de a nu te rătăci, de a nu-ți fie greu și de a nu te pierde.

Îmi pot asuma riscul de a nu fi întotdeauna ascultată ți înțeleasă.

Pot trăi începuturi și nașteri fără să-ți fac rău, fără să te calc pe răni.

Pot începe să mă nasc din nou, mai aproape de tine, cu tine, să te întâlnesc în vis și în realitate, în tandrețe, în împărtășirea cuvintelor.

Atunci când imposibilul, grație ascultării și privirii tale, se transformă în posibil.

Ce minune! Eu pot! Tu poți?”

Creierul încâlcit al Anei, amalgamul de sentimente ce se zbat în jurul ei, inteligența fremătătoare a acesteia, îl fac pe doctorul Iv să se îndrăgostească de ea, el însuși având cicatrici adânc încrustate în inimă.

Replici ce zboară ca niște mingi de tenis, cu viteză amețitoare și puternice, te lovesc în moalele inimii și te aruncă într-o spirală a întrebărilor.

Instrospecții. Întrebări. Reflecții.

Ana nu are nevoie de tratament medical, ea are nevoie de uitare, iar aceasta nu se va vindeca cu niciun medicament, pastilă sau injecție.

Singurul drum spre uitare este cel în care trebuie să dai pagina, când înveți să te desprinzi de trăiri bolnave. Nu există vindecare, există întâlnirea unor oameni noi și acordarea altor șanse. Există acceptare, așa cum îi spune Iv, Anei.

“Cafeaua îmi slăbește inima și țigara mă omoară. Și, de la prea multă fericire, este posibil să mi se aplece. Și totuși, am hotărât să risc și să încep să trăiesc.

Vorbim mai târziu.”

…când o să apară volumul doi.

Dacă v-am tentat cu recenzia mea, aruncați și un ochi peste articolul special cu citate extrase din romanul “Nu te împiedica de mine, te implor!” și peste interviul luat scriitoarei Georgiana Vâju.

EmM

3 Comments
  1. Frumoasa recenzia 🙂 . De la inceput m-a atras atat titlul cat si coperta cartii. Desi nu am reusit sa o iau, ea se afla pe lista mea cu carti prioritare 🙂 .

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Powered by keepvid themefull earn money